Hercules marathon

Timpul a trecut, concursurile de primavara s-au cam terminat a trecut: Piatra Mare, Postavarul night, Cluj si bineinteles Eco rezultatele destul de dezamagitoare si increderea in fortele mele proprii au cam avut de suferit:)) datorita "sustinatorilor" care imi tot aminteau cat de "bine" merg:)) Hercules era sansa mea, Cornel nu vine un stres in minus:D pe traseu asa ca imi pot face de cap:)).
De la Eco la Hercules  au trecut doua saptamani am facut tot felul de iesiri, am inceput sa merg cu bitza in oras, bazin si multe altele si cel mai important am slabit 10 kg:O. Ma simt bine dar nu-mi propun nimic ca nu vreau sa traiesc o noua agonie a timpului, principalul obiectiv fiind sa termin si sa ma simt cat mai bine pe parcurs.
A fost un concurs in care am fost destul de  motivat presiunea pierderii locului:)) si a tricoului si-au spus cuvantul intr-un mod pozitiv:)) plus cateva cuvinte spuse de un prieten atunci cand a trebuit.
Am plecat spre Herculane in plin cod galben impreuna cu Bogdan de la BUFF (multumesc de drum) sunt pregatit phisic sa infrunt noroaiele pana la gat:)) care presupun ca se gasesc pe traseu, si bineinteles sa duc la bun sfarsit cele 12 munci ale lui Hercule:D. Ajungem pe la orele 23 imi iau  kitul, ratez pastele nu-i nimic bine ca mai am niste cola prepar niste "paste cu cola":)) dupa reteta lui Cornel si ma indrept spre poiana cu, corturi trebuie sa gasesc, cortul galben al Paulei unul din semnele prin care Balan va recunoaste cortul cand va veni tarziu in noapte, sunt eu daltonist sau nu ala nu e galben, lumea foarte saritoare imi ofera locuri prin corturi doar nu o sa mai bantuii prin poiana si o sa ma odihnesc.
Incepe sa picure mai serios imi arunc repede cortul pe iarba uda de la intrarea din poiana, arborez steagul :)) calculez si imi dau seama ca nu are Balan cum sa-l rateze.
Ma bag la somn e deja ora 12, ma sperie gandul ca o sa patesc, ca la Eco cand m-am simtit foarte obosit, dorm cred ca vreo o  ora sunt trezit de Balan care avea ordine clare sa aduca merinde sau iar doarme cu capul in iarba:)), ma trezesc surprinzator de odihnit parca as fi dormit o saptamana..mai stam mai radem si pe la 2 ne culcam si noi
A doua zi ma trezesc mananc niste paste geniale preparate dupa o reteta de care nu am mai auzit pana acum dar pe care o sa o repet cu siguranta, mai bag  si niste merinde:)) si; incep incalzirea, ajung la start destul de tarziu cand cei buni ocupasera locurile din fata din respect pentru ei incerc sa-mi fac loc mai in spate ca doar sunt 45 km am tot timpul sa depasesc numai sa pot.
Plec binisor zic eu il am pe Eugen in vizior si ma gandesc sa ma tin de el pana nu mai pot dupa vad eu:)), incepe prima urcare ma simt bine alerg, merg alternez desi imi propusem sa merg pe urcari dar picioarele vor sa si alerge asa ca de ce nu..trec prin momentul 0 destul de repede pe a doua parte a primei urcari dar motivatia invingere asa ca sa ma bucur daca tot am venit aici:D. Imi propun sa nu stau langa nimeni, dupa experienta de la Eco mai bine ma feresc de trenulete:)) ma gandesc la un citat pe care l-am citit pe unul din blogurile participantilor de la Brasov Marathon "Make friend it pain and you will never be alone" drept urmare depasesc sau sunt depasit scopul fiind sa ma tin de Eugen l-as depasi dar mai vad cate un marcaj care imi arata ca e doar km 8:)) mai bine il las pe el sa tina ritmul:). Ma opresc in toate posturile iau ceva de mancare si niste merinde si plec mai departe.
Urmeaza coborarea spre Bogaltin pierd contactul cu Eugen care se duce un pic mai bine pe platul care a fost inainte dar deja nu mai conteaza ma simt minunat si urmeaza cea mai lunga urcare a traseului. Plec din post si surpriza restabilesc, contactul vizual,  ma opresc in spatele lui, astept sa se accentueze panta ca sa trec in fata:),depasesc frumos cu gandul ca de la km 30 incolo are tot timpul sa revina, ma incearca unele crampe speriat fiind bag  un gel repede si continui alternez fuga cu mersul, ajung surprinzator de repede in postul de alimentare mananc repede si continui spre saua Ciumerna, depasesc o gramada de oameni care ma incurajeaza: bine CPNT!!! bafta, ies in sa si sunt cu gandul numai la coborarea care va urma:)) abia astept sa ma dau la vale:)). Trece si bucata de creasta destul de repede si plec pe coborare, o coborare care mi-a placut pana in Inelet mananc beau ceva si plec in alergare usoara alternez alergarea cu mersul numai e mult pana la finish.Noroiul deja nu mai conteaza nici nu ma mai chinui sa-l ocolesc pun un picior in fata celuilalt nu conteaza ca e apa, noroi sau uscat:))ultima varianta nu cred ca era nicaieri:)). Fac jonctiunea cu Diana Vasiac, dupa care tot alerg din Inelet, pe ultimi metri hotaram sa trecem linia de finish impreuna daca tot ne-am alergat mai sus si nu ne-am distantat unul de altul.

Am terminat in 5.36 un timp bun zic altii eu ma tot gandesc la ceva cu 4 in fata:)) dar mai e mult pana acolo...
Despre organizare nu pot decat sa felicit organizatori si voluntari cu treaba buna pe care au facut-o atat cu posturile cat  si cu traseul foarte bine marcat.
Spre seara am plecat la Motru la Lucian acasa (multumesc de cazare , drum si mancare), de acolo urmand sa plecam spre Lupeni pentru a parcurge traseul de viitorului concurs  RETEZAT TRAIL RACE un traseu care face toti bani:D, o noutate pentru Romania care pana acum era obisnuita cu maratoane montane, 28 km si 2300 diferenta de nivel sper sa nu am colegi prosti; sa-i puna sfantul sa-mi puna examenul in 16 iunie:))