Dupa dezamagirea de la Semimaraton Piatra Mare a urmat o sapatamana de relaxare in Tabara de iarna CPNT apoi saptamana premergatoare concursului in care ca niciodata m-am dus sa fac traseul.Am fost praf nu a fost deloc ziua mea nu m-am simtit bine deloc abia azi dupa cateva zile am inceput sa-mi mai revin... dar o sa ajungem si acolo.. ..povestea incepe de sambata ma duc la Postavarul night!!! planuri mari din punct de vedere al timpului din punct de vedere al oamenilor de batut nu prea ma intereseaza .. poate Cornel, e 0-1 in meciul nostru tre sa ma detasez:)) mai mult...preventiv... ramane de vazut cate reprize vom avea, e vulpe batrana in mod sigur are ceva asi in maneca asa ca nu-mi fac sperante prea mari, dar e frumos sa-i tachinezi pe toti sa vezi cum reactioneaza :):D:))
Din primele ture de incalzire constat ca nu stau prea bine la capitolul respiratie ..faceam precum un tren cu aburi :))incerc totusi sa-mi reglez respiratia poate nu sunt obisnuit cu mediul ambiant. Plec bine alaturi de Eugen si Ravzan, Cornel e dus de mult:)), merg cu, cei 2 pana la prima urcare serioasa cand simt ca, ceva nu e in regula nu prea pot sa respir... fiecare gura de aer devenind un adevarat chin, ma gandesc, ca m-am "taiat" dar am patit eu deastea si nu a fost ca acum.Ceilalti sunt dusi si dusi au fost:))
eu deja incep sa "inot" doar o incurajare care se aude de pe margine ma face sa mai contui. Scot un gel poate totusi trece(nici mama cofeinei nu ma scoate ) macar sa termin, obiectivul de timp e ceva sfant. Ajung la statia de telescaun il vad pe Eugen undeva departe si incerc sa-l ajung lucru care si reusesc pana in Poiana Ruia. Ocolesc noul lac intru pe Expres incepe partea a doua a urcari pe Sulinar pana in poiana de la gondola, ies in poiana de la gondola, sunt aerian total, vad finishul ma gandesc sa fac, cumva sa ajung mai repede acolo, sigur imi va fi mai usor dupa aia nu voi mai nevoit sa respir atat... "sprintez" lucru pe care daca nu-l faceam cred ca faceam o ora probabil ca la un moment dat ma opream si stateam mult sa-mi trag sufletul:)) ajung sus in 44'35'' un timp pe care
indiferent de ce ar spune ceilalti eu unul il consider foarte slab ....beau un ceai, imi trag sufletul, ii felicit pe ceilalti si plec spre cabana.. Ajuns acolo am parte de frisoane ameteli si toate cele care imi trec putin dupa cateva ore bune. Dupa premiere plecam spre casa. Despre coborare nu-mi amintesc mai nimic din Poiana Ruia cred am mers din inertie de acolo m-am trezit pe drumul de poiana in masina destul de inghesuit.Cum am ajuns acolo...constat acasa dupa cateva zile ca am 4 diplome de participare:)) ale urmatoarelor persoane:Ungvari Kinga,Nyulas Orsolya si Fulop Katalin daca cineva le cunoaste sa-mi spuna sa le inapoiez lor.
In concluzie am avut parte de dezammagiri pe toate planurile... am ramas doar cu bucuria de a fi alaturi de niste oameni minunati departe de stresul cotidian, bucuria de a sta la povesti alaturi de niste prieteni minunati, privesc acum spre viitoarea intalnire poate o sa fie mai bine poate o sa reusesc sa ma bucur de alergare , fara obiective ca nu are rost... ramane doar meciul pe care probabil pana la urma... il voi pierde.... Felicitari voluntarilor si tuturor participantilor ati fost la inaltime. Nu in ultimul rand multumiri lui Luci Clinciu pentru organizare intotdeuna o sa incerc sa merg cu drag la concursurile lui.:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu