miercuri, 23 iulie 2014

Marathon 7500





A fost un concurs frumos si greu... a fost un success groaznic:)) nu neaparat datorita traseului si a diferentei de nivel ci mai degraba a conditiilor meteo ca sa le rezum ploaie, ceata, vant, frig  coafura a rezistat intr-un final:)) in Omu nu cred ca era mai mult de cateva grade dar sa o luam de la  inceput.
Desi cu 2 luni inainte de concurs pot spune ca invatam sa merg, nu stiu de ce dar nu am ezitat nici o clipa cand am fost intrebat de Adi daca mergem sau nu la 7500 desi vorbisem de lucru asta cu mult timp inainte, ii multumesc pentru ocazia de a face echipa cu el. Am tot incercat sa ne sincronizam la o plimbare prin Bucegi dar nu a fost sa fie: trebuie sa muncesc si pe la ferma ca sa primesc sucul de legume fara de care ingineri nu pot proiecta, desena si suda sunt si ei oameni ce naiba.
Am stabilit  cu Adi ca nu o sa fugim ca berbeci de la inceput e timp si pentru aia sa ne vedem trecuti de Omu si daca ne vor mai tine picioarele mai vedem ce o fi.... vremea la inceput a fost prielnica asa ca dupa ce am bagat cateva scurtaturi si cateva urcari pe la 13 eram in drum spre Omu incarat cu haleala de extratestri :D si bineinteles suc de legume:D.
Pe valea Ialomitei ne-a prins a doua ploaie torentiala a zilei, prima a fost in tabara, am ajuns in Omu am descarat, am dat si un telefon cu taxa inversa ca tot era semnal bun la cabana:)  si am luat-o la vale dupa ce am intors 2 echipe care nu gaseau intrarea pe Valea Cerbului si dupa ce am marcat o scurtura pe acolo, am inceput sa gandesc la prima participare la Hercules:), prieteni stiu de ce:))  am ajuns in Gura Diham dupa ce am facut un scurt ski prin noroiul de pe scurtura de acolo, mai tre sa exersez plugul:)) am mancat ceva am mai ras un pic profitand de faptul ca jos ploaia se oprise, am plecat spre Poiana izvoarelor printr-un noroi cum nu mai vazut demult cel putin nu pe munte pana la glezne...deranjat rau mai ales pe primul piept in sus.
Aproape de Poiana Izvoarelor am mai gasit niste semnal si deja incepusem sa ma gandesc la pastile pe care mi le oferise Cornel pe la Piatra Arsa:)). Ajungem la Poiana Izvoarelor mergem sa luam apa si intre timp incepe o ploaie torentiala cum nu am mai vazut de mult timp, hotaram sa ne ascundem putin de ea pana se mai domoleste putin...plecam spre Prepeleag pe o ploaie care ne va insoti de acum incolo mult timp:) pe drum reusesc sa fac rost de un Imodiu si odata cu asta stomacul se linistete. Cel mai important lucru e sa ajungem la Omu ca sa fim in siguranta, locul in care ne puteam odihni si manca bine:D
Pe ultima urcare spre Prepeleag reusesc sa infig un bat pana la jumatate in noroi:D mi s-a parut ceva impresionant:)), mananc, ceva mai bag sa mai calmez stomacul si incepem urcarea pe Bucsoiu facem cam 2 ore cred... nu stiu...,desi Adi in Bucegi e ca la el in gradina:))... am avut un noroc, chior cu Scrici, care ne-a insotit pe toata urcarea,(multumim).
Ajunsi in Omu constam ca una dintre echipele care ne depasisera a ratacit drumul desi Adi le-a spus ca, cel mai important lucru e sa stam impreuna si sa ajungem toti in siguranta la Omu, ei au replicat ca important e sa ajunga ei in Omu...
Desi cred ca vremea ar fi fost in avantajul nostru ... poate mai bine ca s-a inchis concursul din  Omu la vale urma o coborare tehnica (daca era uscata) pe Ciubotea... ceata, pietre ude si noroi...ar fi fost un pic de ski:)) dupa care o urcare pe Gaura care acum 2 ani cand a fost viitura era cum era tot in urma unora ploi torentiale.....cel mai relevant e articolul de pe blogul lui Adi , ca sa nu mai spun ca dupa Gaura urma frumoasa bucata spre Batrana unde pe ceata era cel putin la fel de interesant ca si coborarea spre Bran.
Parerea mea e ca sanatatea si integritatea corporala ar trebui puse in fata oricarui rezultat... felicitari echipei care a luat decizia de a inchide cursa, cred ca a fost o decizia grea dar totodata cred ca a fost si decizia corecta, cat despre tura scurta spun doar ca voluntari din Prepeleag nu au putut pleca pana dupa pranz din cauza cetii.
Mii de multumiri voluntarilor care au infruntat o vreme potrivnica pentru a face posibila cursa, felicitari organizatorilor pentru decizia inteleapta si nu in ultimul rand multumiri celor care m-au ajutat si sustinut in lunga perioada in care am stat accidentat: ferma pentru sucul de legume si haleala de extrateresti, Livezile Dobrinoiu, CPNT , Sponser si BUFF.
Povestea lui Adi o gasiti aici

3 comentarii:

  1. Multumesc pentru acest concurs, Iulica. Ne-am descurcat, la anul sigur vom fi si mai buni. Cred ca am fi reusit in acest an sa ne tinem de plan si am fi ajuns sub 24 de ore... sunt sigur. Oricum, multumesc, stiam de dinainte ca vom face echipa foarte buna.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. iti multumesc si eu pentru faptul ca ai ales sa faci echipa cu mine, ne mai auzim noi pana la anul la o tura ceva ca nu scapi de mine asa usor:)))

      Ștergere
  2. Ai simţul umorului, se vede după cum ţi-ai început povestirea despre "succesul groaznic" al maratonului care ar fi putut să fie, da' n-a fost, sau a fost cât i-a fost dat să fie.
    Ai scris precum probabil ai şi trăit acel traseu, într-un ritm alert, sau aşa am citit eu.

    RăspundețiȘtergere

Prin iarna alba

Iarna alba se aproprie de final, primavara vine cu pasi repezi. Saptamana care a trecut a fost una incarcata, plina de ture si provocari..o ...