Voluntar la UltraTrailFagaras

"Leagan de legenda al poporului roman, citadela a luptatorilor anticomunisti muntii Fagaras m-au purtat pe urmele inaintasilor:)" ca voluntar la UTF o experienta de neuitat:) ca si la celelalte 2 editii sambata- duminica am fost voluntar la UTF crezand ca anul acesta voi fi mai pregatit ca in trecut.
Sambata in timp ce mergeam pe "poteca zmeilor" chiar vorbeam despre experientele de neuitat din vara ce a trecut, nestiind ca duminica va mai urma o experienta:).
Sambata a trecut chiar bine:) dupa ce am parcurs deja traditionalul drum cu traditionalul rucsac, poate un pic mai usor, pana pe Negoiu:) am coborat la Caltun unde m-am odihnit putin dupa care am plecat sa stau pe traverseul de sub Laitel:) pana cand a venit Luci si am plecat spre Balea. Acolo am mancat putin dupa care am coborat cu masina pana la conacul Ursului pentru a pregati rucsacul si a mai manca ceva:) ca doar maine e o noua zi dar pana atunci in seara de sambata aveam rezervare la  pensiune in Fereastra zmeilor, ce sa faci daca peste tot era ocupat:), bine ca am mai prins loc si acolo:).
Am mai stat de vorba cu un grup de polonezi care erau cazati impreuna cu mine, 1-2 telefoane:) 1-2 mesaje:) si noapte buna.
A doua zi m-am trezit dimineata poate prea dimineata:)dar la cum se cutremura pensiunea cand batea vantul:) ma gandeam ca poate prind rasaritul undeva sus :) si l-am prins si  m-am bucurat cand s-a facut lumina:).
Am plecat la 5 de la pensiune:) imbracat mai rau ca iarna:) am iesit in creasta si nu mi-am dat seama ca sunt acolo:)) pana cand nu am simtit "aerul conditionat" de acum cativa ani, a fost o zi in care m-am gandit la alte ture de neuitat:) le-am si rememorat fiecare bucata de traseu parcurs cu o alta tura.
Cu o concentrare cum nu credeam ca ma pot concentra:)) am trecut pe la 3 pasi de moarte dupa care a urmat traverseul spre Nerlinger de acolo pana  la urcarea spre Arpasvedeam in fata cat sa pun betele in pamant:)) dupa aia traverseul spre Mirci, a iesit soarele, de fapt s-a facut lumina:) ca soarele a iesit mult mai tarziiu:) cum spuneam si mai sus cat m-am bucurat ca s-a facut lumina, parca a inceput si ceata sa se lase, apoi coborarea spre Podul Giulgiului, am coborat pe unde am coborat destul de noroioasa treaba pe acolo:) la lac,  ce sa vezi si sa nu crezi  mai sa calc in el si sa nu-l vad:)).
Cumva necumva am alimentat butoiul cu apa cam tulbure ca mai era si un strop de competion in ea si am pornit spre Podragul, s-a lasat ceata si a inceput sa ploua cate un pic ba am mai luat pelerina peste pufoiaca ba am mai lasat-o cum mi se parea si mie, frig nu prea mi-a fost ca mie imi place frigul:).
Spre Vistea ce sa vezi s-a mutat raul pe poteca si mai sub Vistea cu o sa  inainte de Vistea cred, nu am stiu ca urc Vistea decat atunci cand eram la 2 m sub varf:) ca prin minune s-a vazut indicatorul din varf:) dar ma gandeam in timp ce urcam ca altceva nu poate fi urcarea aia, sa revenim la poveste sa vezi si sa nu crezi:) 2 corturi oare ce somn or fi avut oameni aia:) nu stiu, nici nu cred ca vreau a stii:).
Am lasat butoiul cu apa cand am vazut varful si am tulit-o m-am gandit ca tre sa trec repede Vistea nu e de stat pe acolo prea mult:) ca poate zbor spre Victoria sau mai rau spre Nucsoara, ma gandeam la vorba aia "sa dispari ca Moldoveanu in ceata" dar am vazut si Vf. Moldoveanu putin pana cand s-a gandit sa dispara in ceata:)
Odata trecut de Portita Vistei si mergand spre Hartopul Ursului sa vezi minune si sa nu crezi:), pana atunci ma gandeam ca fiecare primeste conditii meteo dupa cum are sufletul, A IESIT SOARELE!!!!! bucurie, bucurie:) cand am vazut si lacul Galbenu si cum se vedea :)pfff nu se poate descrie am inceput sa vorbesc singur:)). am trecut si Galescu

si Slanina deja eram cu gandul la vopsirea pietrelor de la cabana in jos si in Fereastra mare a Sambetei ma intalnesc cu Alex Itu care ma intreaba ce e cu mine pe acolo?? ca etapa a III a concursului s-a amanat si se tine pe alt traseu...
Am uitat sa spun ca am mers cu telefonul inchis ca nu prea e semnal si nu aveam baterie:) l-am anuntat pe Luci unde sunt am vorbit si cu Bianca, care pe un ton foarte linistit mi-a spus "sa ma intorc pe creasta" bine ca s-a inchis telefonul ca cine stie ce mai auzeam:)).
Am coborat pe Valea Sambetei dupa care am coborat la cabana, mai jos in forestier m-am intalnit cu Florin, Adi si Elena alaturi de care am urcat la cabana dupa aia pana la chilia Parintelui Arsenie Boca si am coborat spre masina de unde am pornit spre casa
Ii multumesc lui Luci si tuturor celor care si-au facut griji si s-au bucurat sa ma auda.