Atacul orientarilor

Al doilea "mare eveniment" organizat de mine mai ma gandesc daca va fi si ultimul...pregatirile au inceput cu mult timp in urma..harti, ghiduri in fel si chip numai ca pentru muntii astia de multa vreme nu s-a mai facut o harta sau rescris un ghid...oameni care si-au anuntat participarea erau intr-un numar de 6-7 dar cum se intampla mereu atunci, cand iti planifici ceva din timp, mereu intervine altceva:)). Pana la urma daca am zis ca atacam sa atacam!! in formula de 3 eu Mitica si Cornel, am plecat sambata din Brasov spre Izvorul Oltului de acolo pana in Balan sunt 10 km pe care ii facem repede cu stopul asa ca ora 11 ne gaseste mancand tocana de legume:D la poalele primului masiv Hasmasul Mare suntem pregatiti sa ne incepem aventura prin Orientali..
Nici nu ne dam seama cand ajungem la cabana Piatra singuratica de unde pornim spre Poiana Tarcau locul de trece in Masivul OiCiuc, cum am denumit noi masivul Ciucului datorita numarului imens de stani intalnit pe drum cam la 15 minute intalneam o stana:D inaintam bine probabil si datorita faptului ca o parte din traseu e marcata Peisajul e fenomenal cu toate ca nu ne aflam la o altitune prea mare..locurile imi amintesc de zona Mandru de langa Moeciu. Ne propunem sa dormim undeva dupa tunelul  de cale ferata din pasul Ghimes-Faget undeva la jumatatea OiCiucului doar ca in Orientali planurile nu prea ies si banda rosie dispare dintr-o data, prezenta marcajului ofera o oarecare siguranta lucru care te face sa numai urmaresti harta cu asa mare atentie, nu-ti mai dai seama cate varfulete ai trecut sau cate mai ai de trecut.. ne trezim ca coboram in satul Livezi, nu-i nici o problema pana la tunel nu e prea mult. Coboram in sat mancam un pic, luam niste apa de la niste sateni foarte de treaba si mergem spre iesirea din sat ca sa instalam cortul numai ca surpriza familia de "ciclopi" care ne-a urmarit toata ziua s-a gandit ca  ar fi cazul sa ploua:(( asa ca manati de ploaie si ajutati de sateni gasim o sura  cu fan in care ne petrecem noaptea cu gandul ca maine va fi mai bine.
Surpriza sau nu dimineata ploua si era foarte frig asa ca am dormit bine meritat pana la 12 cand am hotarat sa plecam spre Brusturoasa la bunica Amaliei. Zis si facut mergem la gara luam trenul, in drumul spre Brusturoasa am ramas placut surprins de frumusetea zonei. Foarte frumoase toate satele asezate pe valea Trotusului. Ajunsi in Brusturoasa ne-am dus spre casa Amaliei (mii de multumiri:P)care ne-a asteptat cu mancare aleasa si bineinteles gogosi:D
A doua zi ne trezim devreme mancam ceva si stabilim strategia: azi atacam prin invaluire:)) familia de "ciclopi"se asteapta ca noi sa tinem creasta drept urmare noi o sa urcam din lateral din satul Dofteana, pana acolo trebuie sa mergem cu trenul. Zis si facut luam primul tren pana acolo si incepe balaureala ca sa intram in harta.. la inceput pe un drum forestier care nici acum nu stiu unde iesea:)) dupa ce intram in harta dam de o cruce albastra care teoretic ar fi trebuit sa ne scoata in culmea principala dar nu-i nici o mirare cand marcajul se pierde in boscheti si noi suntem nevoiti sa scoatem busola...Punem busola si viza unde sa duca altundeva decat prin boscheti:)) doar ca nu am carat pe acolo ca in rest am facut de toate:)) pana la iesirea in muchie. In muchie intalnim o banda albastra aparuta de nicaieri si care ducea tot acolo cred:D:)) deja e tarziu si ne bucuram dar cand vedem ca se pierde... iar trebuie Cornel sa scoata busola magica:D, intalnim toate marcajele posibile si imposibile:)), in final dupa ce boschetarim prin jnepeni, loc in care  cred ca mi-am pierdut izoprenul iesim in poteca marcata cruce rosie  care urca de la Apa rosie, urcam pe ea pret de cateva minute si iesim la refugiu...unde constat ca nu am izoprenul pe rucsac.:))
Vremea se strica tot mai rau, vantul bate tot mai tare.. si cred ca am trait acolo in refugiu de pe Sandru cea mai urata noapte sus pe munte...
A doua zi la fel  temperatura nu da deloc semne ca ar vrea sa creasca asa ca nu ne grabim sa plecam prea dimineata de acolo, suntem placut surprinsi de faptul ca banda rosie este foarte bine marcata, dar cum am zis in Orientali marcajele apar si dispar cand iti e lumea mai draga.. asa ca iar dam intr-o boschetareala:)) pana la 10 km de pasul Oituz lucru care ne cam demoralizeaza si faptul ca pana noaptea trebuie sa ajungem pana in Lacauti...lucru cam imposibil...avand in vedere ca trebuia sa intram in Muntii Vrancei...hotaram de comun acord ca e mai bine sa ne retragem spre Brasov urmand sa revenim cu alta ocazie in zona.
 Inchei prin a multumi celor care ne-au ajutat in aventura noastra: Explorer Shop, Sponser si Buff si celor cu, care ne-am tot auzit la telefone se stiu ei care sunt:)