Plimbare Piatra Mare

Dupa RTR m-am simtit ca lovit de un tren probabil  faptul ca din 72 de ore nu am dormit decat vreo 9 si-a spus cuvantul asupra mea ma gandeam eu...am tot stat asteptand sa-mi revin si tot mai rau a fost:)) cu toate astea spre sfarsitul de saptamana imi mai revenisem un pic dar tot nu cum trebuia.
Acest lucru duce la faptul ca eu sa ratez intalnirea cu Mures-Olt desi dupa experienta de anul trecut aveam de luat o revansa, nici in Bucegi nu m-am dus asa cum planificasera colegi de la BucegiNatura 2000, am zis ca o plimbare pana in Piatra Mare ajunge asa de recureperare ca dupa raceala, in perspectiva mult asteptatului concurs de la Cozia de sambata.
Am plecat impreuna cu Mitica , Andrei, Cami si Mihai am pornit agale spre 7 scari si tot inaintand simteam eu ca ceva nu e ok dar am fost mult mai rau de atat, nu ma dau batut din prima.
Am urcat pe la 7 scari pana la cabana unde am hotarat sa nu mai urcam pana in varf ca nu avem chef sa ne fulgere:D, am mancat si am coborat pe Drumul familiar. Nimic deosebit doar faptul ca am ajuns acasa un pic rupt, ca dupa 2 maratoane legate:)) si de a doua zi  iar am trecut la cura de antibiotice se pare ca raceala care credeam eu ca a trecut era de fapt o ditai sinuzita si mai multe nu spun, pauza totala pana cand trece ...dupa aceia urmeaza lungile pregatiri pentru 7500 unde singur si tot fac echipa cu, cineva:))

Crosul Hospice Casa Sperantei

In 14 iulie HOSPICE Casa Sperantei, cu sprijinul Asociatiei Cetatea Brasovului, organizeaza un cros de caritate – “Conteaza DE CE alergi!” pe aleea de Sub Tampa
 Crosul este unul de caritate, toate fondurile stranse din taxa de participare sau donatii vor fi utilizate pentru ingrijirea pacientilor bolnavi incurabili de la Hospice. Taxa este 30 de lei pentru adulti si 15 lei pentru copii.
 Inscrierile se pot face pe www.hospice.ro sau la in dimineata evenimentului

Retezat Trail Race

Retezat Trail Race o noua competitie montana ceva nou pentru Romania pana acum prin competitie de alergare montana se intelegea maraton sau ultra...chiar daca distanta e doar de 28 km diferenta de nivel arata ca trebuie sa fiu foarte atent in abordarea turei.
Sa incepem cu inceputul e vineri 15.06 mai sunt 14 ore pana la start, eu sunt la Sacele studiind siteul:))m-am pregatit temeinic pentru acesta tura, Cornel era prezent nu puteam sa permit scorului sa ia proportii:)) ma gandesc 6 ore pe drum 8 ore de somn...ce bine ar fi:)) dar timpul trece...si eu abia plec de acasa in jurul orei 8 faptul ca nu am plecat mai devreme s-ar putea sa ma coste mult.
In jurul orei 9 plec spre Retezat impreuna cu Anda(multumesc de drum), Claudia, Cristi si Mitica, pana la Sibiu reusesc sa ma mai odihnesc putin de acolo eram omul cu Gps-ul:)) asa ca trebuia sa fiu apt:)). Timpul trece, noaptea se duce:)) mai in gluma mai in serios rad cu Mitica, ca plecam amandoi spre post atunci cand ajungem in tabara:)), oboseala incepe sa-si spuna cuvantul si din lipsa de rabdare ne bagam pe drumul care duce la cabana Buta..incep sa nu recunosc drumul...si hotaram sa ne intoarcem, ma gandesc sa-l sun pe Luci sa-l intreb pe unde e drumul dar la ora 4 ar fi cred un pic prea matinal:))... iesim inapoi la sosea nu mergem 2 minute si ne intalnim cu marcajul de Cheile Buti. Punem corturile si ne bagam la somn pentru la inceput pentru 2 ore dar hotaresc sa dam trezirea la 7:30 sa dormim si noi 3 ore ce naiba...
Dimineata ma trezesc, spre surprinderea mea odihnit:D s-ar putea sa iasa totusi o cursa buna..mananc repede niste paste home made reteta proprie cu cola:)) bineinteles mai bag si niste merinde si ma asez la start.
Traseul il stiu bine l-am facut dupa Hercules...nu am avut timp sa-l uit...nu am de gand sa plec tare...startul pentru mine e in Buta in functie de cum ajung acolo ma gandesc la strategie mai departe.
Plec incet sunt depasit de multa lume pana incepe urcarea pe forestier pe care o fac la bete bineinteles imi pastrez ritmul ferindu-ma de trenulete. Mi-a placut cum am mers la Hercules si de acum incolo asa trebuie sa merg..tricoul si sapca ma obliga:)), ajung in varful Plesa in 2 ore..ma gandesc sa mut startul in Saua Scorota nu de alta dar daca ajung prea tarziu in Buta..degeaba mai ajung asa ca incep sa fortez un pic pe coborarea plina de pietre care ce sa-i faci mai aluneca putin..asa ca ma trezesc de cateva ori pe jos dar ma ridic si merg mai departe. Ajung in Buta si bineinteles intreb de Cornel:)) care e mult in fata pentru km 12 cat era acolo...incet incet schimb ritmul si pe urcarea spre Plaiul mic incep sa alternez alergatul cu mersul lucru asta ma ajuta sa recuperez mult si fata de cei din fata...:)
Am 2 voci interioare:)) una imi spune cand sa ma opresc iar cealalalta alterneaza!!! Cornel nu poate fi prea in fata:) ajung oameni cu, care nu am mai alergat pana acum...lucru asta imi da aripi dar tot nu vad tricoul verde care mi-ar da cu adevarat aripi:))

 Ajung pe vf. Custura, merci Oana si Andrei de apa, aflu ca, Cornel abia a trecut lucru care ma linistete stiu ca il voi ajunge pe coborare:)) exact cum a prezis el:) cu toate astea nu stau pe ganduri si plec...inca nu am contact vizual cu el...stiu ca vine o coborare tehnica trebuie sa am mare grija. Cu toate astea cobor ca un besmetic:)) ajungem in forestier amandoi si hotaram sa o dam la pace...eu unul as mai fi fortat un pic,dar nu avea sens sa profit ca el avea crampe,  m-am simtit incredibil de bine nici acum nu-mi vine sa cred:)). Ajungem amandoi in postul lui Mitica si de acolo incepe distractia, un forestier numai bun dar nu pentru momentul ala:)) inaintam noi cumva..si ajungem la finish impreuna...obiectiv indeplinit chiar ma gandeam pe urcarea spre Plesa ce fain ar fi sa trecem de mana:) timpul destul de bun 4:53 si un bine meritat loc 19 la open:)
Seara a continuat cu tocana de berbecut si povestiri despre concurs un lucru foarte fain la concursurile de genul, dupa care ne-am adunat toti in jurul focului pentru a sta la o cantare:)
Despre concurs in sine numai cuvinte de laude:traseu montan bine marcat, foarte tehnic in unele portiuni, urcari solicitante..  chiar aveam nevoie sa apara si pe la noi concursuri intre semi si maraton ...posturi bine aprovizionare..daca a fost apa si pe vf.Custura nimic altceva nu mai conteaza:), felicitari echipei de organizare si tuturor participantilor.

A doua zi am plecat spre casa in aceeasi formula, facand o oprire la cetatea Malaiesti si daca tot am batut atata drum pana in Retezat si nimeni dintre noi nu mai fusese la cetatea dacica de la Sarmizegetusa am avut un mic ocol cam mare, vreo cateva ore pe 20 km de forestier la dus si tot asa la intors:)), si pana acolo ca sa luam masa de seara pe meleaguri dacice, am ajuns acasa spre dimineata respectand orarul din ultimele duminici:))
Am ramas placut impresionat de frumusetea zonei si probabil ca voi reveni cu siguranta.

Voluntar la 3 munti

3 munti unul dintre maratoanele de mtb adevarat  din Romania un "7500 bicicletelor" cum i-am spus eu:) un concurs la care stau si ma gandesc si nu cred ca am ce cauta la  start:)) poate daca vreau sa alerg pe langa bitza atat la vale cat si la deal:)),portiuni tehnice, urcari lungi pe care le poti face in sa daca te tine bulanu vorba aia:))si bineinteles portiuni de push bike numai 3 argumente care fac din 3 munti unul dintre cele mai tari maratoane de mtb din Romania.
Despre organizare nu cred ca, concursurile organizate de Luci mai au nevoie de vreo prezentare... desi nu am fost in tabara de baza(sambata am avut un examen de dat...pffff) sunt convins ca atmosfera a fost aceeasi ca la Postavarul night sau  MPC: prietenie si voie buna.
Aventura mea la 3 munti incepe cu o saptamana inainte cand am fost de am dat o mana de ajutor la amenajat o poteca prin Leota dupa care am hotarat daca pot sa-mi iau o zi de concediu si sa  merg sa dau o mana de ajutor si vineri.
Imi spune Luci cum gasesc postul: gasesc un traverseu urmat de o urcare, care in mod normal nu ar face-o nimeni pe bitza:)) cireasa de pe tortul 3 munti:)
Plec impreuna cu Razvan(mc de gazduire) dimineata devreme trebuie sa ajungem in post care nu stiu unde e :)) asa ca pornim spre drumul spre Curmatura Fiarelor, un drum super numai bun de trail, cu niste peisaje minunate, un drum de pe care se vede: Craiul, Bucegiul, Iezerul si lista e lunga asa putea scrie o postare numai cu denumiri care se vad de pe acest drum.
Ma bucur de toate desi ritmul in care mergem nu e deloc lejer suntem in intarziere cine stie cat e de mers, ajungem la intrarea in "autostrada curmatura Fiarelor" si alerg tot mai bine ma simt binisor chiar daca a avut grija Razvan pe drum sa nu ma odihnesc prea mult:)
Ajungem in zona cu traverseul, ne lasam rucsaci si mergem sa vedem ce e mai incolo in aceasta zona minunata, Razvan nu a mai fost pe aici, eu nici atat:)) mergem cat mergem si hotaram sa ne intoarcem inapoi, nu cumva sa vina primi si sa nu ne gaseasca in post:).
Ne instalam in post si ii asteptam pe primi, uitandu-ne pe creasta dupa ei...trec primi si dupa ei rand pe rand trec toti cei 34 de temerari care s-au incumetat sa parcuga:3 etape 3 munti o singura aventura:) si care merita toate incurajarile si felicitarile din lume. Numai bine!!!

La o sapa in Leoata

Duminica am fost matinal rau la ora 5 am plecat spre Brasov pe bicicleta ne stiind ca este sau nu este autobuz trebuia sa prindem trenul de 6 spre Zarnesti. Trebuia sa ajung impreuna cu Balan si Marius in Tohan unde trebuia sa ne intalnim cu Luci pentru a da o mana de ajutor la amenajarea unei poteci in Leoata pentru concursul 3 Muntii dupa parea mea cel mai tare concurs de profil din Romania dar pana a ajunge in Fundatica locul de unde o sa urcam pentru a ajunge la locul unde trebuia sa dam putin cu sapa am ajuns in Predeal:)) cum? simplu: ne-am urcat in trenul de Iasi:)) pentru ca era garat pe linia 1 locul unde deobicei e garat trenul de Zarnesti, numai cel de la ora 6 e garat pe alta linie:)), am incercat sa sarim din tren dar nu am reusit. Am fost recuperati de Luci si Corina din Predeal si am purces la drum:))
Ajunsi in Fundatica incepem sa urcam prin Drumul granicerilor spre Vf.Santi Ilie via Mandru, loc despre am auzit multe lucruri dar nu voi intra in detali,:) Odata trecuti de partea comuna cu cea de la Eco drumul incepe sa fie tot mai "tocit" de "prietenii" cu ATV uri sau motoare amenajeam o potecuta printe copaci, Balan si Marius raman sa amenejeze un loc, care necesita mai multa atentie in timp ce noi continuam drumul spre Curmatura Santilia,am ramas uimit de cat de frumoasa  poate fi zona, o poteca faina de orice MTB trekking sau trail nu conteaza, totul e  minunat in orice directie te-ai uita voi reveni cu siguranta.

Ajunsi in zona in care trebuia amenajata poteca: "autostrada Curmatura Fiarelor" nu am stat pe ganduri si ne-am apucat de treaba, ne-am orprit de am mai mancat putin si am atacat din nou:). La un moment dat Luci s-a dus si a luat-o din celalalt capat pentru ca baietii terminasera treaba mai jos si au venit si ei aici unde era mult de lucru.
Am retusat ceea ce facusem si in momentul in care a inceput sa se insereze am coborat spre masina cu gandul ca a doua zi vom reveni si vom termina ceea ce am inceput.

Duminica ne trezim un pic mai tarziu dat fiind ca am ramas la Luci peste noapte(multumim pentru toate) mancam il asteptam pe Manu si pornim voiosi spre locul de munca nu inainte de al lua si pe Vlad. Urcam de a dreptul prin padure incercand sa evitam stana de la iesire din padure, balaruim un pic dar nimic nu poate fi mai rau ca in Bistritei vara trecuta, iesim in traseul normal la un moment dar si continuam spre Saua Santiliei. Ajunsi acolo mancam un pic, ca sa prindem puteri si ne apucam de treaba. Eu ma simt destul de obosit avand noroc de intaririle pe care le-am primit  Manu si Vlad. Am facut o adevarata "autostrada" iar Luci a pornit din Stoenesti marcand poteca pana la noi. Ajuns aici ne-a dat o mana de ajutor, ritmul fiind mult mai bun cu el langa noi, aproape de final a plecat sa marcejeze si restul zilei 1 iar am ramas sa continuam intr-un cu totul alt ritm:))
Am iesit pana in sa dupa care am coborat la masina, am mers pana in Cheile Gradistei unde am facut jonctiunea cu Luci dupa care am continuat spre Zarnesti si pe la 23 am plecat spre Brasov de unde am continuat pe bitza pana acasa.
Au fost trei zile minunate petrecute in compania unor oameni minutati alaturi de care pot spune ca am facut lucruri extraordinare:)):P.

TruliRuli Tampa Summer Edition

 

Sambata avand scoala, bine ca se termina, mai ratez 3 muntii si atat sper:), si nevrand sa mi se urce laudele la cap  dupa Hercules, am zis, sa strig  catalogul:)) au raspuns prezenti numai Manu si surprinzator Mitica restul: Teo, Cornel si Razvan au primit absente nemotivate!!:)) doar Eugen fiind invoit:)) sa mearga la Tusnad:))Am plecat pe la 13:30 de sub Tampa intr-un ritm lejer hotarand sa atacam urcarea pe treptele lui Gabony daca am zis ca, cel putin odata pe saptamana o sa bag urcarea aia am zis asa ca nu pot da inapoi:)). Pe urcare am alternat mersul cu alergatul neputand sa alerg pana sus, cand o sa o alerg toata om voi fi:))am ajuns la cabina impreuna cu Manu l-am asteptat  un pic pe Mitica si am plecat spre varf, urmeaza coborare spre valea cetatii si de acolo o urcare care imi place tot mai mult pe zi ce trece parca e tot mai faina:)) am reusit sa o alerg toata si as mai alergat dar nu mai era:)) am iesit la bancuta impreuna cu ceilalti am plecat spre saua Tampei cu o scurta pauza de apa in Stechil am coborat pe Drumul Cavalerilor pana la intersectia cu Serpentinele pentru a ataca pentru a doua varful:)) am mers super bine pe Serpentine m-am distantat putin de ceilalti asteptandu-i inainte de urcarea pe varf.
Pauza am simtit-o in momentul  in care am plecat spre varf simteam cum ma dezintegrez cu fiecare pas:)), pe coborarea care a urmat Mitica a prins aripi si ne-a cam lasat in praf:))am dat roata Tampei am coborat sub Tampa si m-am dus la Manu sa-mi iau bitza si i-am dat spre casa duminica ma trezesc devreme:))dar asta e alta poveste.