TruliRuli prin zapezile primaveri

Dupa cateva treburi de rezolvat si peripetii reusesc sa ajung sambata la Moeciu(mc Eugen de drum), cu gandul mai mult la iarna decat la primavara sau vara am pornit destul de tarziu fapt pentru care am si intarziat vreun sfert de ora. Am plecat intr-un ritm foarte lejer, glumind si facand poze, traseul mai are pe alocuri zapada lucru care a ingreunat inaintea noastra. Am alergat asa cum am putut prima bucla am inteles ca zapada e un pic mai mare pe bucla 3:)) dar pana in mai are tot timpul sa se topeasca. Am simtit un foarte mare confort in momentul in care la final mi-am schimbat adidasi uzi cu unii uscati:)).
Ziua de duminica vremea imi spune ca ar trebui sa stau in casa:)) organismul imi spune ca ar trebui sa stau in pat:)) dar eu nu ascult sunt mai prost asa de fel si ma trezesc in Piata Unirii pe o vreme pe care cred ca nici cainele nu a iesit din cotet:)). Simt un junghi in zona toracica incerc sa-l ignor lucru care imi reuseste o perioada de timp, stiu de anul trecut ca antibioticele nu prea fac casa buna  cu efortul fizic dar nu am stare in casa si lucru asta nu-l pot trata. Plec pe traseul de semimaraton dupa prima urcare incep sa ma sufoc, deja m-am saturat de sentimentul asta, ceilalti ma tot intreaba daca sunt ok eu tot ma mint pe mine si raspund ca "toto bene":)), ritmul e potrivit reusesc sa ma tin de ei cat de cat,  asa imi trebuie daca iau pastile si alerg:)) chiar eu am spus-o anul trecut:D. Le multumesc ca m-au asteptat la un moment dat.
Iar urmeaza repaus, injecti, pastile, analize, radiografi si mai stiu eu ce.. pana la urma imi voi reveni eu.