joi, 25 iulie 2013

Marathon 7500 vazut din P12 Valea Gaura


Daca mi-ar fi spus cineva la inceputul anului ca nu o sa particip la editia de anul acesta a marathon 7500 l-as fi batut:)) dar odata cu accidentarea de la RTR mi-as fi cerut scuze:D deoarece fara sa-mi dau seama pentru editia de anul acesta nu as fi fost pregatit:D, nu am mai facut o iesire  pe munte de vreo 1 luna:((cam greu cu o mana beteaga...cu toate astea am fost chiar un pic frustat ca nu am reusit sa-mi gasesc pe cineva cu, care sa fac echipa, chiar le multumesc, celor care m-au refuzat m-au scutit scutit de un chin, intr-un final am acceptat faptul ca nu sunt pregatit si am renuntat la idee:)) ce bine e sa privesti in urma:)) ce greu a fost sa accept:)) dar sa nu deviem prea mult de la poveste.
Am plecat vineri spre Bran impreuna cu Andreea si Stef cele 2 fete care au gatit mancarea din Ciubotea am inteles ca a fost foarte buna:D odata transportat totul in Ciubotea am plecat spre postul meu de la intrarea in Valea Gaura..aproape ca am invatat urcarea spre Saua Polite ca tot mi s-a parut interminabila anul trecut:)) odata ajuns o coborare scurta si ies in poienita unde era instalat postul, ma intalnesc, cu colegi de post: Vlad, Ire si Zorila; mananc, ceva strangem cateva lemne, fragi si cateva plante poate facem si un ceai mai tarziu:D
Prima echipa nu s-a lasat foarte mult asteptata ajungand pe la ora 21 dupa aia au curs toate:))pe rand, am incercat sa ii incurajez cum am putut sa  ajut pe toata lumea cu apa si ce mai aveam prin post.
A doua zi ultimele echipe s-au lasat un pic asteptate si cum dupa trebuia sa mergem in Gutanu sa caram de acolo un rucsac spre Moeciu am hotarat impreuna cu Vlad ca eu impreuna cu Zorila sa mergem spre Moeciu urmand sa ne intalnim dupa in Gutanu pentru a merge impreuna spre tabara.
Zis si facut am plecat spre Moeciu unde ne-am intalnit si cu Anja si impreuna am urcat spre Gutanu, acolo am mancat putin si sub amenintarea norilor am plecat spre Saua Strunga de cate  ori am fost pe acolo de atatea ori m-a plouat:)) in refugiu ma intalnesc si cu Clau care a participat la hobby(felicitari) care era un pic obosit asa ca am hotarat sa insotesc echipa pana la finish doar ca nu prea mai stiam drumul odata ajuns in Padina am o singura data pe acolo - anul trecut:))
Ajuns la finish am stat un putin, am mancat si am mers la somn oboseala spunandu-si cuvantul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Prin iarna alba

Iarna alba se aproprie de final, primavara vine cu pasi repezi. Saptamana care a trecut a fost una incarcata, plina de ture si provocari..o ...