Sambata in loc sa merg la Montaniada am preferat sa fac o tura din Balea spre Vf. Negoiu am plecat pe la 6 din Brasov impreuna cu George, Gabi si Diana iar la 9 urcam deja spre Saua Doamnei, urcare care nu e deloc scurta:), de acolo un fleac:)) deja vedeam Vf. Laitel o adevarata Golgota. Am inainat lejer spre ea stiind ca avem in fata toata ziua in fata admirand peisajul care se asternea in fata noastra, am trecut de vf.Laita si abordat urcarea spre vf.Laitel, loc de unde pana la lacul Caltun, principalul punct de plecare spre vf.
Negoiu numai decat o singura coborare pe care o facem destul rapid. Trecem de lacul Caltun si pornim spre Strunga Dracului principala cale de acces spre vf. Negoiu, inaintam incet si cu grija prin strunga deoarece primele portiuni cu lantuni sunt destul de friabile lucru care nu face decat sa ne sporeasca atentia. Iesim din strunga si de aici numai sunt decat cateva minute pana pe varf. Ajunsi in varf admiram privelistea si reusim sa distigem trapezul Vistea-Moldoveanu undeva in plan indepartat facem cateva poze si plecam la vale prin Strunga Doamnei, coboram la Caltun si goniti un pic de nori de afara nu ne mai oprim sa mancam si continuam pe lunga urcare spre Laitel. Ajungem in Balea fara sa ne ploua si cu soarele 
deasupra noastra lucru care face sa ne oprim pentru o lunga pauza de masa, nu ne mai grabim nicaieri pana in tabara de la Montaniada mai sunt cativa km. Am coborat in tabara unde m-am alaturat celorlalti cpnt-isti care erau deja acolo si bineinteles ne-am apucat sa repetam culturalul. Cantarea s-a intins pana tarziu in noapte cand am hotarat ca ar fi cazul sa mai dorm si eu:) maine urmeaza o noua tura.Am ramas placut surprins de numarul mare turisti intalniti pe creasta si totodata am fost foarte multumit de tura facuta.
Duminica ma trezesc aproape echipat:)) si hotaresc sa alerg crosul cu toate ca nici distanta nici suprafata nu erau pe placul meu, am alergat incet-incet cu gandul mai mult la tura in care trebuia sa plec dupa premiere.Trece premierea unde CPNT a fost la inaltime cu 3 echipe in primele 4 si impreuna cu Balan pornim spre Fereastra Zmeilor, ajungem destul de repede la refugiu si fiind mijlocul zilei hotaram sa mancam.
Insotiti de "aerul conditionat" un vant puternic, cum nu am vazut niciodata care ne-a insotit pe toata durata turei, trecem repede de Fereastra Zmeilor, 3 pasi de moarte si pornim pe curba de nivel spre Nellinger de unde mai e o bucata de creasta si o urcare spre Vf. Arpasul mare, urcare care imi aminteste de Atacul orientarilor de anul trecut respectiv Vf.Ineu. Din varf coboram spre Podul Giulgiului unde alimentam cu apa si mancam in opinia mea cele mai bune banane, au intrat la fix pornim spre Podragu avand in fata cativa turisti care mergeau binisor.Ajunsi la Podragu facem cateva poze si deja am intrat in traseul de anul trecut, stiu ca numai e mult pana la urcarea spre Vistea. Facem si bucata de creasta pana la cireasa de pe tort urcarea spre Vistea pe care reusim sa o facem rapid si apusul soarelui ne prinde pe coborarea spre Portita Vistei.
In tot timpul asta aveam o voce interiora care ne spunea sa mergem mai departe si sa coboram spre refugiul de la liziera paduri, maine sa fie o zi scurta pana in Victoria mai sunt vreo 3ore.
Asadar intram intr-una dintre cele mai faine vai prin care am coborat vreodata imi aminteste de Malaiesti de Sambata de Podragu parca e o amestecatura din toate, ajungem la refugiu si incepem sa pregatim o copioasa masa:paste si piure. Nu terminam bine si incepe furtuna dar ce furtuna numai in creasta nu as fi vrut sa fiu, mancam bine si adormim.A doua zi ne trezim devreme totusi pana in Victoria mai sunt cateva ore
si multi km de asfalt si forestier pe care avem totusi noroc si prindem un stop, acum vine piatra de incercare asfaltul pana in Ucea pe care il facem la pas, nu am prins ocazie decat pentru 2 km cu toate astea la 4 eram acasa, urmeaza acum 7500 si multa recuperare inainte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu