Plimbare si relaxare prin Bucegi

 

 Dupa Marathon 7500 am luat o scurta pauza in ceea ce priveste alergare dar gata s-a cam terminat de maine reintru in productie :)) urmeaza UTF:D cand citesc textul de prezentare as incepe sa alerg :))Leagan de legenda al poporului roman, citadela a luptătorilor pentru libertate, Muntii Fagaras vor fi gazda unui eveniment care ne va purta pe “adancile urme” ale inaintasilor nostrii, super fain, dar sa revenim mai e o luna pana atunci si multe nebunii de facut:)).
Sambata am avut ceva treaba prin oras, duminica la initiativa fratelui meu am urcat pana la Babele nu ca nu mi-ar fi ajuns cat  am fost prin Bugeci cu o saptamana inainte dar daca am zis ca mergem. mergem:)
Zis si facut duminica la 8 eram in Busteni pornind spre Jepi Mici impreuna cu Pasa, Corina, Simi, Andreea si bineinteles eu si fratele meu. Am mers intr-un ritm lejer asa ca dupa 7500:)) bucurandu-ne de vremea frumoasa de afara si de privelistea tot mai frumoasa care se deschidea in fata noastra am ajuns la cabana Caraiman de unde am pornit spre Babele si Sfinx. Ajunsi acolo ne-am simtit ca pe Republici:)) sentiment care mi-a amintit de nu-mi place aceasta zona ....Am facut cateva poze si am plecat spre Piatra Arsa pentru a cobora pe Drumul lui Shill, in drum ne intalnim si cu Gabriel care iesise si el la o plimbare si care ne ajuta sa gasim o scurta pentru a ajunge direct la Canton lui Shill, luam scurtatura si in cateva minute ajungem la canton unde ne oprim pentru o scurta pauza de masa, admiram Busteniul si Poiana Tapului dupa care coboram pe Jepi Mari pana in Busteni.
A fost o plimbare benefica in timpul careia ne-am bucurat de natura si ne-am simtit minunat.:)

I should be alive...after...Marathon 7500

 A fost marathon 7500:d.. cuvintele sunt neincapatoare sa pot descrie ceea ce am trait in acest concurs... am trecut prin toate starile posibile si in sfarsit pot spune ca totul a mers cum trebuie la final nu prea mai puteam sa stau in picioare:)) lucrul pe care l-am tot dorit de la concursurile de anul acesta. Pana acum marathon 7500 e singurul care a putut sa-mi ofere lucru acesta:) dar sa nu ne pripim si sa incepem cu inceputul.
Am tot cautat coechipier sau coechipiera dar cred ca sunt  putini oameni alaturi de care as fi reusit sa simt ca fac parte dintr-o echipa, de aceea cu cat startul se apropia cu atat eram tot mai sceptic, ca voi fi prezent la start.

In cele din urma am primit raspuns pozitiv de la Eugen: echipa: I should be alive after va fi prezenta la start in componenta: Taras Eugen-Coserea Iulian. Ultimele zile parca trec tot mai greu si nestiind la ce sa ma astept incepe sa-mi fie frica:) dar o sa-l fac si pe asta daca m-am inhamat acum trebuie sa trag:)).Vineri plec dimineata cu stopul spre Poiana Tapului unde ma intalnesc, cu Razvan impreuna cu Gabi plecam spre Pestera- tabara de baza pentru Marathon 7500 un concurs care dupa 4 editii nu mai are nevoie de nici o prezentare. In tabara timpul trece manancand ceva paste si merinde si nici nu realizez cand incepe sedinta tehnica. Dupa sedinta tehnica ma pregatesc de start, intre timp apare si Eugen care a mai avut ceva treaba si nu a putut veni cum isi planificase. Pana terminam  ultimele pregatiri deja suntem chemati la start.

Plecam in alertul nostru pas de rata, eu unul sunt constient ca startul propriu zis e dupa vf.Bucsoiu si pana acolo e mult, tare mult; ajungem in postul 1 dupa o ora lucru care nu prea ne convine asa ca pe coborarea spre Poiana Stanii mergem un pic mai tare, totusi nu am venit doar la plimbare:) ajungem in 40 de minute acolo si incepem urcarea spre Piatra Arsa care trece rapid si iesim in P3 de aici urmeaza coborarea pe Schiel, si vine noaptea, sita incepe sa cearna mult prea devreme pentru multe echipe care poate au plecat prea tare sau care nu sunt obisnuite sa mearga pe noapte.
Anul acesta s-a plecat la 18:00 din Pestera lucru care s-a dovedit a fi fatal pentru multi care au abandonat odata cu venirea intunericului. Eugen se simte un pic obosit,dar obiectivul de a ramane alive trebuie dus pana la capat, urcarea pe Jepi Micii o facem destul de greu, un moment de neatentie din partea mea(o singura data am fost la Babele) face sa ne ratacim in drum spre P5 si sa pierdem vreo 30 de minute fiind ajunsi si depasiti de multe echipe, pe unele nu o sa le mai vedem pana a doua zi.Coboram in P6 manancam ceva supa si stam cateva minute sa ne tragem sufletul si atacam prima urcare la Omu pe Valea Ialomitei, ajungem in Omu putin storsi de puteri si noroc cu cola dusa de Gabi acolo(multumim) care reuseste sa ne mai trezeasca la realitate. Incepem coborarea pe Valea Cerbului, inca vedeam cabana cand realizez ca am uitat pet-ul de apa in Omu analizez si ma gandesc, ca gasesc eu un pet jos in Gura diham dar totusi coborarea asta e lunga cat o zi de post negru -fara apa si la capat se afla piatra de incercare urcarea spre vf. Bucsoiu - locul spre care am plecat de 3 ori si niciodata nu am ajuns:)).

De aici incepe distractia pentru mine:)) incep sa uit ca sunt in concurs realizez doar ca sunt in Bucegi si ma gandesc, ca am plecat la tura cum am facut-o de atatea ori :)) si faptul ca la ora aia intre echipe s-a facut o distanta considerabila nu ma ajuta deloc,doar faptul ca mai vad numarul de pe pantaloni ma face sa-mi dau seama ca sunt la un concurs. Cu toate astea traiesc un vis: particip la marathon 7500:D nimic nu poate fi mai frumos de atat la ora asta. Pe primele pante de la Prepeleag suntem ajunsi de cei de la Hobby care au avut startul dimineata, mai depasim si noi cateva echipe si reintram pe fagasul cel bun. Cu toate astea pana la Omu e cale lunga si faptul ca soarele arde tot mai puternic nu ne ajuta deloc dar ajungem si in P10 intr-un final. Strategia in Omu e simpla: nu stam prea mult!! cu cat stam mai mult cu atat plecam mai greu. Pornim spre Bran pe unul din traseele mele preferate,valea Ciubotea, mai ales la vale:))ajungem la refugiu mancam o supa stam putin la umbra sa ne mai revenim, urmeaza ultima urcare la Omu insa pana atunci urmeaza urcarea spre Saua Polite care imi da direct la temelie pe o arsita cum nu am mai vazut credeam ca numai ajungem in Saua vieti:))de acolo o scurta coborare bifam si P12 locul unde am stat la editia trecuta de aici pana Omu ma simt la fel cum am fost si anul trecut... rupt...nici nu incepe bine sa se accentueze panta si deja incep sa am vedenii:)) orice chestie pe care o vedeam in fata mi se parea ca e cu totul altceva:)) ajungem cumva-cumva in Omu, nu stam deloc mancam ceva din mers si urmeaza ultima parte sau adevarul start:)), plecam spre Saua Batrana de aici incolo trec prin acelasi trairi uit total unde sunt :)) stiu doar ca trebuie sa pun un picior in fata celuilalt noroc ca e Eugen in fata. Din Gutanu lucrurile devin si mai interesante se insereaza vine a doua noapte.. pe bucata de traseu care merge prin padure adorm in picioare :)) dorm si merg in acelasi timp:)) in momentul in care traseul iese din padure deschid ochi, bucuros ca am ajuns in Saua Strunga care era la mama naibi:)) asa ca dai si mergi..pana ajungem in sa trec prin toate starile posibile si imposibile dar asa imi trebuie daca ultima oara am mancat Omu de apa nici numai spun ca e cam pe terminate:)).Ajuns in Strunga incerc sa-mi dau seama cine e acolo in post dar pana sa reusesc plecam spre Pestera ultima coborare dintr-un concurs senzational, din coborare nici nu stiu cum am ajuns jos stiu doar ca ne-am pierdut la un moment dat ... m-am trezit ca si cum as fi dormit mult:)) si ma gandeam ca daca abia am luat startul si sunt praf.. cum sa rezist pana la final:)) am iesit la schit dupa in drumul pietruit pe care nu-l recunosteam de nici o culoare:)) izbavirea venind odata cu trecerea liniei de sosire cand m-am trezit felicitat de toata lumea cu medalia de gat:)) si cu intrebarea daca la anul mai vin? bineinteles ca da:D doar ca atunci voi sti unde merg:)
Le multumesc tuturor celor care au asteptat sosirea noastra si care ne-au felicitat...felicitari CPNT a iesit anul asta 7500 acum urmeaza alte nebunii: Atacul orientarilor sau UTF
Ps:voi reveni cu mai multe poze pe masura ce vor aparea numai bine:)

Fagaras week-end tour

Sambata in loc sa merg la Montaniada am preferat sa fac o tura din Balea spre Vf. Negoiu am plecat pe la 6 din Brasov impreuna cu George, Gabi si Diana iar la 9 urcam deja spre Saua Doamnei, urcare care nu e deloc scurta:),  de acolo un fleac:)) deja vedeam Vf. Laitel o adevarata Golgota. Am inainat lejer spre ea stiind ca avem in fata toata ziua in fata admirand peisajul care se asternea in fata noastra, am trecut de vf.Laita  si abordat urcarea spre vf.Laitel, loc de unde pana la lacul Caltun, principalul punct  de plecare spre vf. Negoiu numai decat o singura coborare pe care o facem destul rapid. Trecem de lacul Caltun si pornim spre Strunga Dracului principala cale de acces spre vf. Negoiu, inaintam incet si cu grija prin strunga deoarece primele portiuni cu lantuni sunt destul de friabile lucru care nu face decat sa ne sporeasca atentia. Iesim din strunga si de aici numai sunt decat cateva minute pana pe varf. Ajunsi in varf admiram privelistea si reusim sa distigem trapezul Vistea-Moldoveanu undeva in plan indepartat facem cateva poze si plecam la vale prin Strunga Doamnei, coboram la Caltun si goniti un pic de nori de afara nu ne mai oprim sa mancam si continuam pe lunga urcare spre Laitel. Ajungem in Balea fara sa ne ploua si cu soarele deasupra noastra lucru care face sa ne oprim pentru o lunga pauza de masa, nu ne mai grabim nicaieri pana in tabara de la Montaniada mai sunt cativa km. Am coborat in tabara unde m-am alaturat celorlalti cpnt-isti care erau deja acolo si bineinteles ne-am apucat sa repetam culturalul. Cantarea s-a intins pana tarziu in noapte cand am hotarat ca ar fi cazul sa mai dorm si eu:) maine urmeaza o noua tura.Am ramas placut surprins de numarul mare turisti intalniti pe creasta si  totodata am fost foarte multumit de tura facuta.
Duminica ma trezesc aproape echipat:)) si hotaresc sa alerg crosul cu toate ca nici distanta nici suprafata nu erau pe placul meu, am alergat incet-incet cu gandul mai mult la tura in care trebuia sa plec dupa premiere.
Trece premierea unde CPNT a fost la inaltime cu 3 echipe in primele 4 si impreuna cu Balan  pornim spre Fereastra Zmeilor, ajungem destul de repede la refugiu si fiind mijlocul zilei hotaram sa mancam.
Insotiti de "aerul conditionat" un vant puternic, cum nu am vazut niciodata care ne-a insotit pe toata durata turei, trecem repede de Fereastra Zmeilor, 3 pasi de moarte si pornim pe curba de nivel spre Nellinger de unde mai e o bucata de creasta si o urcare spre Vf. Arpasul mare, urcare care imi aminteste de Atacul orientarilor de anul trecut respectiv Vf.Ineu. Din varf coboram spre Podul Giulgiului unde alimentam cu apa si mancam in opinia mea cele mai bune banane, au intrat la fix pornim spre Podragu avand in fata cativa turisti care mergeau binisor.
Ajunsi la Podragu facem cateva poze si deja am intrat in traseul de anul trecut, stiu ca numai e  mult pana la urcarea spre Vistea. Facem si bucata de creasta pana la cireasa de pe tort urcarea spre Vistea pe care reusim sa o facem rapid si apusul soarelui ne prinde pe coborarea spre Portita Vistei.
In tot timpul asta aveam o voce interiora care ne spunea sa mergem mai departe si sa coboram spre refugiul de la liziera paduri, maine sa fie o zi scurta pana in Victoria mai sunt vreo 3ore.
Asadar intram intr-una dintre cele mai faine vai prin care am coborat vreodata imi aminteste de Malaiesti de Sambata de Podragu parca e o amestecatura din toate, ajungem la refugiu si incepem sa pregatim o copioasa masa:paste si piure. Nu terminam bine si incepe furtuna dar ce furtuna numai in creasta nu as fi vrut sa fiu, mancam bine si adormim.
A doua zi ne trezim devreme totusi pana in Victoria mai sunt cateva ore
si multi km de asfalt si forestier pe care avem totusi noroc si prindem un stop, acum vine piatra de incercare asfaltul pana in Ucea pe care il facem la pas, nu am prins ocazie decat pentru 2 km cu toate astea la 4 eram acasa, urmeaza acum 7500 si multa recuperare inainte.

Alergati de ploaie prin Leoata-Bucegi

Sambata a fost ultima zi de scoala !!! am absolvit de acum sunt un adevarat auditor:)) cum toata lumea era plecata: Tg. Mures, Sirnea sau Apuseni am improvizat o tura alaturi de: Gabi, George, Mitica si fratemiu am urcat pe traseul de la 3 munti sa vad cum se mai prezinta lucrarile la autostrada Curmatura Fiarelor :)) o zona pe care eu o consider foarte minunata si spectaculoasa. Am plecat devreme cu planuri mari si cu blestemele lui Cornel nu o sa ajungeti pana in Batrana spunea el cu o zi inainte.. si nu am ajuns dar nu din cauza ca ar fi fost prea mult ci din cauza ca am ajuns la granita din strunga si nu aveam vizele la noi:)).
Am mers pe Plaiul Mandrului pana am iesit sub vf. Santilia pe care l-am urcat cu gandul la "ciclopi" care deveneau tot mai amenintatori.
Am continuat apoi pe creasta Leoatei, spre vf.Dudele, iar urcarea spre vf.Bucsa o faceam deja cu gandul ca ne vom retrage  la vale mult mai curand decat ne-am dori:). Am prins traseul de regularitate de la trofeul CPNT de anul trecut, traseul pe care nu l-am recunoscut deloc in prima faza deoarece l-am facut doar iarna...deja in creasta fulgera si cerul spre saua Strunga nu arata deloc bine... am coborat putin si ne-am hotarat sa ne oprim pentru o scurta pauza de masa care s-a intins putin:)).
Dupa ce am terminat de mancat, surpriza sau nu cerul e senin de un albastru pur:))manat de gandul ca nu vreau sa ajung acasa la ora 4 le propun celorlalti sa mergem inapoi sa continuam macar pana in Saua Strunga...dupa cateva injuraturi:)) ceilalti voteaza si hotararea e luata: inapoi in creasta.

Nu mergem prea mult trecem de Strungulita, ajungem inainte de ultima urcare spre Saua Strunga si incepe ploaia, nu trec 2 minute si vad cum fulgera la  cativa metri de noi, cred totusi ca a fost un pic mai departe totusi altfel am fi resimtit si noi...direct iau hotararea sa ne intoarcem:)) ii intreb si pe ceilalti dar deja eu sunt intors spre vale:)).

Incerc sa gasesc, cea mai repede iesire din creasta lucru care face sa-i conduc pe ceilalti spre o scurta boschetarela printr-un alunis...care imi aminteste de Atacul Orientarilor  de anul trecut dar cred ca am facut cel mai bun lucru, dupa cateva minute iesim in padure pe coborarea de la 3 munti de acum 2 ani.Am coborat pana in Valea Bangaleasa de unde am continuat spre Moeciu si acasa

A fost o tura faina care daca ne ajuta timpul o duceam pana la bun sfarsit dar nu-i nimic data viitoare o facem pana in Omu:D:))!!
Inchei prin a multumi tuturor celor care mi-au transmis ganduri bune cu ocazia zilei mele de nastere.Va multumesc mult!!!

Mijloc de vara in Ciucas

In week end am hotarat sa nu ma duc nici la Cozia nici la duatlon (grea hotarare) mi-au ajuns 6 luni de antibiotice anul trecut ca sa-mi dau seama ca nu fac, casa buna cu efortul sustinut si cred ca cel mai mare castig pe care trebuie sa-l am din participarea la astfel de evenimente e BUCURIA lucru care in situatia data nu stiu cat ar fi fost.
Am fost la o plimbare in Ciucas sambata impreuna cu Gabi  am plecat cu stopul si am urcat de la muntele Rosu spre culmea Zaganu-Gropsoarele pe unde am continuat pana in Cheia de traseul de Semimaraton pana la drumul national, pana acum nu am mai facut acest traseu si am ramas placut impresionat de frumusetea locurilor. Un lucru care m-a impresionat a fost multitudinea de oameni intalnita pe traseu, a inceput lumea sa iasa la munte un lucru imbucurator. M-am simti destul de bine lucru care face sa ma gandesc  cu ganduri bune spre viitoarele concursuri.
Duminica am  renuntat la duatlon unde aveam de gand sa merg sa incurajez lumea, m-a sunat George si m-a rugat sa merg cu el si cu colegi lui in Ciucas. Am urcat de la Muntele Rosu spre cabana Ciucas iar apoi spre varf deja m-am obisnuit cu numarul mare de turisti prezenti pe toate traseele din Ciucas:). Am mers in ritm de plimbare ceea ce mi-a facut bine deoarece duminica a fost ultima zi de pastile si de acum pot spune ca incep sa-mi revin...sper ca 7500 sa fie primul concurs la care sa fiu la start pana atunci mai am o disertatie de sustinut sambata motiv pentru care ratez maraton Apuseni dar le doresc, celor de acolo SUCCESE GROAZICE*trade mark:))