Marathon 7500

Anul asta am participat din nou la marathon 7500- un concurs la care se poate intampla orice- oare cata lume se gandeste la lucru asta, atatea ore, atati kilometri, atatea trairi si ganduri care te incearca alaturi de o singura persoana pentru toate celelalte exista varianta sa nu te inscri. Dar cum fiecare poveste are un inceput sa o  luam de la capat:)
Am plecat bine poate prea bine s-ar grabi unii sa spuna dar am fost  aproape de timpi pe care i-am facut  anul trecut poate putin mai bine ca doar a mai trecut un an si nu a trecut degeaba:)))) ma grabesc eu sa spun lucru asta.

Am ajuns la valea Dorului de acolo cateva scurtaturi ne-au scos la Poiana Stani eram bine venea urcarea spre Piatra Arsa o urcare unde mereu ne-am simtit bine:) nu ne grabim sa fugim deloc e timp cum ne gandeam de la prima participare tura incepe de la Omu pana acolo sita cerne:).

Postul intre Jepi am stat cam 10 minute poate chiar mai bine in post lumea nu calculeaza timpi de odihna din posturi si cat te ajuta faptul ca mananci si bei apa sau altele in fine.Am plecat de acolo pe Valea Caraimanului nu stiu ce s-a  dar chiar ma gandeam ca in toate participarile acolo am avut parte de suferinta cea mai mare:) cumva am iesit de acolo, bifam postul de la Babele si coboram spre tabara ne-a cam afectat urcarea pe Jepi poate la fel ca la prima mea participare  din 2012 m-am tot gandit la lucru asta.... Am ajuns in tabara o scurta pauza si acolo deja si plecam spre Omu cu gandul ca o sa ne revenim pe urcare doar ca faptul asta nu s-a intamplat, ne- am  cam tarat 2 ore pana in Omu si deja luam in calcul faptul ca daca nu o sa ne revenim pe Cerb s-ar cam putea sa abandonam greu gand dar cum am invatat in ultimi ani e bine sa-ti asculti corpul daca zice nu si nu si nu e NU:). Gandul asta personal m-a cam deconectat incet-incet de la starea de concurs deja ma gandeam la ce o sa fac odata ajuns in Gura diham. Hotararea de a abandona am luat-o pe Valea Cerbului vazand ca nu ne mai revenim. Ajunsi pe Plaiul fanului ma despart de Adi, (e periculos sa alergi alaturi de astia din Busteni sau Bran nu se stie cand se supara si pleaca acasa:))) cum glumeam prin tabara cu cineva:)  si merg spre Diham unde o gasesc pe Carmen tocmai pe Carmen:)).Am reusit performanta sa urcam in 2 ore la Omu si sa coboram in 3 tot e bine:)

Odata semnat abandonul:) am mai stat prin postul de la Gura Diham uitandu-ma la echipele care tot veneau:) asteptand sa vina echipa Andreeei  sa pot pleca mai departe:), am urcat pana la Poiana Izvoarelor si parca tot nu eram impacat am mai mers un pic pana pe la Pichetul rosu ca sa am de unde ma intoarce la fetele de la Poaina Izvoarelor carora le multumesc mult pentru tot:). Am stat afara pana au trecut toate echipele  dupa care ne -am pus la somn in cabana.
Dimineata ne-am trezit, am mancat si eu am coborat spre Gura Diham in postul de alimentare de acolo sa incerc sa mai ajut lumea:). Dupa ce au trecut toate echipele si am vazut postul incarcat in masina am pornit impreuna cu Simona si Iulia sa rupem recordurile pe valea Cerbului la deal ca si asa nu am urcat niciodata pe acolo:), am facut cam 4 ore cam mult mama:) dar nu prea ne-am grabit deloc, ca doar am avut o paine la noi:). Multe povesti dar am ajuns in Omu pana la urma, am coborat in tabara unde am stat un pic la cantare dupa care somn.
Duminica m-am trezit relativ devreme am mai facut una alta prin tabara si pe la pranz am plecat impreuna cu Simona peste deal vorba aia ce se poate intampla pac-pac:) si am ajuns la Busteni.
A fost o trecere peste deal pe care nu o sa uit prea curand , ii multumesc lui Cezar pentru umbrela.:) lui Adrian pentru echipa povestea lui o gasiti aici, Simonei pentru trecerea peste deal  si tuturor celor care m-au ajutat si sustinut  CPNT&;SPONSER&;LIVEZILE DOBRINOIU&BUFF Numai bine!!