marți, 24 iulie 2012

I should be alive...after...Marathon 7500




 A fost marathon 7500:d.. cuvintele sunt neincapatoare sa pot descrie ceea ce am trait in acest concurs... am trecut prin toate starile posibile si in sfarsit pot spune ca totul a mers cum trebuie la final nu prea mai puteam sa stau in picioare:)) lucrul pe care l-am tot dorit de la concursurile de anul acesta. Pana acum marathon 7500 e singurul care a putut sa-mi ofere lucru acesta:) dar sa nu ne pripim si sa incepem cu inceputul.
Am tot cautat coechipier sau coechipiera dar cred ca sunt  putini oameni alaturi de care as fi reusit sa simt ca fac parte dintr-o echipa, de aceea cu cat startul se apropia cu atat eram tot mai sceptic, ca voi fi prezent la start.
In cele din urma am primit raspuns pozitiv de la Eugen: echipa: I should be alive after va fi prezenta la start in componenta: Taras Eugen-Coserea Iulian. Ultimele zile parca trec tot mai greu si nestiind la ce sa ma astept incepe sa-mi fie frica:) dar o sa-l fac si pe asta daca m-am inhamat acum trebuie sa trag:)).Vineri plec dimineata cu stopul spre Poiana Tapului unde ma intalnesc, cu Razvan impreuna cu Gabi plecam spre Pestera- tabara de baza pentru Marathon 7500 un concurs care dupa 4 editii nu mai are nevoie de nici o prezentare. In tabara timpul trece manancand ceva paste si merinde si nici nu realizez cand incepe sedinta tehnica. Dupa sedinta tehnica ma pregatesc de start, intre timp apare si Eugen care a mai avut ceva treaba si nu a putut veni cum isi planificase. Pana terminam  ultimele pregatiri deja suntem chemati la start.
Plecam in alertul nostru pas de rata, eu unul sunt constient ca startul propriu zis e dupa vf.Bucsoiu si pana acolo e mult, tare mult; ajungem in postul 1 dupa o ora lucru care nu prea ne convine asa ca pe coborarea spre Poiana Stanii mergem un pic mai tare, totusi nu am venit doar la plimbare:) ajungem in 40 de minute acolo si incepem urcarea spre Piatra Arsa care trece rapid si iesim in P3 de aici urmeaza coborarea pe Schiel, si vine noaptea, sita incepe sa cearna mult prea devreme pentru multe echipe care poate au plecat prea tare sau care nu sunt obisnuite sa mearga pe noapte.
Anul acesta s-a plecat la 18:00 din Pestera lucru care s-a dovedit a fi fatal pentru multi care au abandonat odata cu venirea intunericului. Eugen se simte un pic obosit,dar obiectivul de a ramane alive trebuie dus pana la capat, urcarea pe Jepi Micii o facem destul de greu, un moment de neatentie din partea mea(o singura data am fost la Babele) face sa ne ratacim in drum spre P5 si sa pierdem vreo 30 de minute fiind ajunsi si depasiti de multe echipe, pe unele nu o sa le mai vedem pana a doua zi.Coboram in P6 manancam ceva supa si stam cateva minute sa ne tragem sufletul si atacam prima urcare la Omu pe Valea Ialomitei, ajungem in Omu putin storsi de puteri si noroc cu cola dusa de Gabi acolo(multumim) care reuseste sa ne mai trezeasca la realitate. Incepem coborarea pe Valea Cerbului, inca vedeam cabana cand realizez ca am uitat pet-ul de apa in Omu analizez si ma gandesc, ca gasesc eu un pet jos in Gura diham dar totusi coborarea asta e lunga cat o zi de post negru -fara apa si la capat se afla piatra de incercare urcarea spre vf. Bucsoiu - locul spre care am plecat de 3 ori si niciodata nu am ajuns:)).
De aici incepe distractia pentru mine:)) incep sa uit ca sunt in concurs realizez doar ca sunt in Bucegi si ma gandesc, ca am plecat la tura cum am facut-o de atatea ori :)) si faptul ca la ora aia intre echipe s-a facut o distanta considerabila nu ma ajuta deloc,doar faptul ca mai vad numarul de pe pantaloni ma face sa-mi dau seama ca sunt la un concurs. Cu toate astea traiesc un vis: particip la marathon 7500:D nimic nu poate fi mai frumos de atat la ora asta. Pe primele pante de la Prepeleag suntem ajunsi de cei de la Hobby care au avut startul dimineata, mai depasim si noi cateva echipe si reintram pe fagasul cel bun. Cu toate astea pana la Omu e cale lunga si faptul ca soarele arde tot mai puternic nu ne ajuta deloc dar ajungem si in P10 intr-un final. Strategia in Omu e simpla: nu stam prea mult!! cu cat stam mai mult cu atat plecam mai greu. Pornim spre Bran pe unul din traseele mele preferate,valea Ciubotea, mai ales la vale:))ajungem la refugiu mancam o supa stam putin la umbra sa ne mai revenim, urmeaza ultima urcare la Omu insa pana atunci urmeaza urcarea spre Saua Polite care imi da direct la temelie pe o arsita cum nu am mai vazut credeam ca numai ajungem in Saua vieti:))de acolo o scurta coborare bifam si P12 locul unde am stat la editia trecuta de aici pana Omu ma simt la fel cum am fost si anul trecut... rupt...nici nu incepe bine sa se accentueze panta si deja incep sa am vedenii:)) orice chestie pe care o vedeam in fata mi se parea ca e cu totul altceva:)) ajungem cumva-cumva in Omu, nu stam deloc mancam ceva din mers si urmeaza ultima parte sau adevarul start:)), plecam spre Saua Batrana de aici incolo trec prin acelasi trairi uit total unde sunt :)) stiu doar ca trebuie sa pun un picior in fata celuilalt noroc ca e Eugen in fata. Din Gutanu lucrurile devin si mai interesante se insereaza vine a doua noapte.. pe bucata de traseu care merge prin padure adorm in picioare :)) dorm si merg in acelasi timp:)) in momentul in care traseul iese din padure deschid ochi, bucuros ca am ajuns in Saua Strunga care era la mama naibi:)) asa ca dai si mergi..pana ajungem in sa trec prin toate starile posibile si imposibile dar asa imi trebuie daca ultima oara am mancat Omu de apa nici numai spun ca e cam pe terminate:)).Ajuns in Strunga incerc sa-mi dau seama cine e acolo in post dar pana sa reusesc plecam spre Pestera ultima coborare dintr-un concurs senzational, din coborare nici nu stiu cum am ajuns jos stiu doar ca ne-am pierdut la un moment dat ... m-am trezit ca si cum as fi dormit mult:)) si ma gandeam ca daca abia am luat startul si sunt praf.. cum sa rezist pana la final:)) am iesit la schit dupa in drumul pietruit pe care nu-l recunosteam de nici o culoare:)) izbavirea venind odata cu trecerea liniei de sosire cand m-am trezit felicitat de toata lumea cu medalia de gat:)) si cu intrebarea daca la anul mai vin? bineinteles ca da:D doar ca atunci voi sti unde merg:)
Le multumesc tuturor celor care au asteptat sosirea noastra si care ne-au felicitat...felicitari CPNT a iesit anul asta 7500 acum urmeaza alte nebunii: Atacul orientarilor sau UTF
Ps:voi reveni cu mai multe poze pe masura ce vor aparea numai bine:)

4 comentarii:

  1. Felicitari Iulica!!!...sunteti campioni pt noi :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Bravo Iuli! Felicitari echipei! La cat mai multe concursuri la sfarsitul carora sa nu mai poti sta in picioare ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. Iuli, ce zici, un UTMB ceva pentru la anu?
    Felicitari, am fost mandru de tine;)

    RăspundețiȘtergere

Iarna

 Iarna astronomica s a incheiat a fost plina de timp petrecut in natura .. Echipa Garajul Linia Tura Compania Aproape Dimineata Echipa Masea...