E toamna la Diham si in Cristianul Mare

Cum vineri am aflat ca sambata nu voi face ore, dar duminica era rezervata pentru altceva, sambata trebuia sa "executam"ceva:)). Razvan avea in plan de multa vreme sa ajunga acasa la Busteni pe jos, o nebunie ar spune unii:)), dar lucru acesta nu ne-a impiedicat pe noi sa fim, dupa o serie de aventuri prin oras: autobuze care nu au oprit in statie, "oameni mai plecati ca noi de acasa" si tot felul de chestii uitate acasa:)); in jurul orei 9 la Pietrele lui Solomon pentru a incepe prima "aroganta" dintr-o serie care va continua.:D Plecam alaturi de niste turisti trecuti de prima tinerete la care ne uitam cu admiratie , respect si gandul ca o sa ajungem si noi tot asa peste nu prea multi ani:)).

Furati de natura moarta si de covorul de frunze din poteca prin care inaintam rapid, imediat zarim primele pensiuni din Poiana Brasov lucru care nu face decat sa ne dea aripi pentru urcusul spre varful Cristianul Mare cel mai inalt punct al turei.

Ajunsi la cabana Postavarul ne bucuram de minunata priveleste care ni se arata in fata ochilor spre Piatra Craiului, Iezer respectiv masivul Bucegi.

Insa nu zabovim prea mult la cabana deoarece nu am facut nici jumatate din ceea ce ne propusem.

Plecam cu gandul si ochii dupa Muchia Cheii pe care trebuia sa o prindem pentru a putea cobora spre drumul de Paraul Rece, din varf ne uitam, analizam, studiem si hotaram ca Muchia Cheii nu poate fi decat una asa ca numai pierdem timpul

Mergem pe ea pana in Poiana Trei Fetite (ciudat nume) de unde reintram pe traseul marcat deoarece muchia ne scotea prea departe. Despre traseul de coborare nu spun nimic.

Mie de fel nu-mi plac coborarile "in cap":)) lucru care ma face sa fiu un pic atent pe unde merg.. defect de articulatii:)), dar furati de peisajul superb de toamna care se contura in jurul nostru reusesc sa trec si peste acest mic impiediment
Vedere spre Cheii:

In scurt timp ajungem in Poiana Secuilor unde nu zabovim deoarece 3 Brazi este foarte aproape si acolo vom face pauza de masa, o masa bogata in ciocolata:D.
Aproape de masa:

De acolo plecam destul de greu dar intr-un alert pas de rata atacam Muchia Fitifoiu, ultima urcare semnificativa a zilei de acolo urmeaza doar curba de nivel.

Pana la cabana Fraga unde urma sa ne intalnim cu bunul prieten"asfatul" pana la intrarea pe drumul forestier ce merge la Diham, drum care sincer credeam ca nu se termina:)).
Lung a fost:

Ajunsi la Diham, incepem sa coboram spre Gura Diham printr-un superb covor de frunze.
Ultima coborare:

Jos la Gura Diham

Ajungem jos la Gura Diham in exact 7 ore de la start si pornim spre Busteni. In drum spre Busteni suntem opriti de niste batraneii cu masina care vor sa ne spuna ca ne-au vazut si la 3 brazi si parca nu credeau ce am facut:))(chiar vorbeam cu Razvan: "cum ar fi sa ne opreasca cineva care ne-a vazut pe la 3 brazi:))", reusesc sa prind trenul in ultmul moment , asta dupa ce am baut un vin fiert, in tren sunt primit cu reactii in genul"uita-l pe ala!! oare nu ii e frig imbracat asa??:))"
A fost o "aroganta" super, plafinicata in ultimul moment si modificata pe parcurs care a iesit super bine si care va da nastere la alte arogante de genul:D
In final nu zic decat ca... e toamna