MPC 2010

Dat fiind ca experienta mea de munte a mai crescut de la editia trecuta a maratonului Pietrei Craiului am privit editia de anubl acesta cu gandul de a scote un timp de sub 6 ore. Dar din cauza lipsei de antremanent de peste vara din cauza problemelor pe la scoala si a unui virus gripal care m-a tinut timp de 3 saptamani departe de traseele de antrenament. Cu toate acestea seara de 1 octombrie 2010 ma gaseste in Zarnesti pentru validarea inscrieri, ridicarea numarului si a sedintei tehnice.
Dupa aceea ma duc la Soaca(caruia ii multumesc pe acesta cale pentru gazduire) pentru a pune la punct tactica pentru ziua de maine. Fac doua mari greseli: uit ce inseamna MPC si hotaresc sa nu iau bete si uit sa iau ceva pastile impotriva crampelor.
Sambata dimineatza ma gaseste pe strazile Zarnestiului care se pregatea de marea sarbatoare, ma asez la start undeva pe la mijlocul plutonului ceea ce ma face spectator la hora jucata la cei din fatza:

Plec destul de tare, pana in Table alaturi de tot felul persoane pe care le stiu din vedere de la maratoanele care au precedat MPC anul acesta. Pe urcarea spre Saua Funduri apar primele crampe care ma forteaza sa mai reduc ritmul permitand altor persoane sa ma depaseasca, odata iesit in creasta nu mare imi e mirarea cand vad ca pe creasta e numai chiciura. Cu toate acestea incep coborarea pe Valea Urzici unde reusesc sa ma accidentez si la genuchiul drept, nici nu observ cand trec Marele Grohotis, Cerdac ,Umerii ajung in Spirlea stiu ca de aici numai mult pana in Plaiul Foii locul in care dupa calculele mele trebuia sa scot sub 4 ore. Ajung in CP la 4:40 cu 40 min mai mult, ma gandesc ca totusi nu-i timp rau si hotaresc in cele din urma sa atac si Diana. Plec din CP si undeva la inceputul urcari pe Diana apar 2 crampe la muschi inghinali pe partea dreapta respectiv stanga, neavand bete ma tararesc practic pe urcarea din Diana fiind depasit de o multime de concurenti pe care ii intreb dc nu au cumva ceva pastile. Pana la urma fac rost de ceva pastile doar dupa 2 ore cand ajung in Diana. Pana in Colti Chiliilor crampele dispar, iar de acolo incep sa alerg:

incercand sa mai reduc din timpul pierdut.


In final termin cu 7:20 ceea ce reprezinta o imbunatatire cu 2 ore a timpului de la editia precedenta, la inceput am fost un pic dezamagit de rezultatul obtinut dar pana la urma am fost acolo ,am terminat si tot ceea ce conteaza e emotia pe care o traiesti at cand treci linia de sosire si toata lumea te aclama de park ai fi primul.
Poza de final:

Si un video de moral:

PS: o sa revin cu poze