sâmbătă, 25 februarie 2012

Semimaraton Piatra Mare


Semimaratonul Piatra Mare a venit peste mine intr-o perioada de vacanta generata de 2 zile de nastere, si vizite pe la dentist tot mai dese si mai dureroase :)). Dupa ce am stat mult timp pe ganduri, daca sa particip sau sa plec in Tabara de iarna CPNT- loc in care voi pleca luni, am decis ca in cele din urma sa iau parte  la acest concurs deoarece se desfasura in Piatra Mare (la mine acasa). Cu toate ca auzisem diferite zvonuri cum ca organizarea cam lasa de dorit la acest concurs, lucru care am constat si eu ca asa este.
In Piatra Mare am tot facut ture fiind un munte aproape de casa deci pot spune ca, cunosteam traseul, in afara de varianta ocolitoare, traseu pe care nu l-am mai parcurs, dar sa incepem cu startul.
Startul a fost pe o vreme in care cred ca 99,9% din populatie era in case unde e cald si bine:)) folosind metoda  3,2,1 hai plecati odata....:))  am plecat eu unul intr-un ritm destul de slab fiind depasit rand pe rand de Andrei, Cornel, Eugen in primi 100 m si de Mihai,Ciri si Razvan imediat dupa. Simtind  nevoia de a trage putin dreapta pentru a mai da din balast afara ma opresc imediat ce tufele devin un pic mai dese:)). Plec asemenea unei locomotive cu aburi il zaresc  pe Ciri care nu s-a departat prea mult de mine dar nu reusesc sa-l ajung doar in momentul in care i se rup lanturile de pe talpa.
Ajung aproape de 7 scari unde incepe sa ma doara spatele de la borseta lucru intolerabil!!!  -  semn clar ca m-am tait desi am mers in doua viteze incet si deloc:)) iau un gel doar, doar o sa-mi revin:)) nu sunt nici la jumatatea urcari ce e mai greu abia incepe. Intru pe ocolitoare si odata ce panta incepe sa creasca, parca imi mai revin putin si restabilesc contactul vizual cu Razvan si Mihai, pe care incerc sa-i ajung dar nu reusesc decat sa ma apropi de ei in momentul in care mi se pare ca il vad pe Cornel(il credeam de mult dus in fata) si poate pe Eugen. Reusesc sa-i ii ajung pe cei doi si am certitudinea clara ca in fata sunt Eugen cu Cornel lucru care nu face decat sa-mi dea aripi:)) sprintez de langa cei doi spre cabana, de unde urmeaza coborarea cu Cornel, Marmota si Eugen in ordinea numerelor de pe tricou:)).

Cobor repede intru in padure prima cazatura:))pierd contactul vizual cu cei 3 care s-au dus, reusesc totusi sa recuperez pe o portiune care nu prea era alergabila din cauza zapezi viscolite, intram in poienita de pe familiar il ajung pe Marmota care a cazut si el:)) il depasesc intru in padure constat ca ceilalti doi s-au dus si dusi au fost:)) mai cad si eu de cateva ori sa fie pentru spectacolul sportiv:)).Inainte de Prapastia Ursului il gasesc pe Cornel lat pe jos cu, crampe, vreau sa-l ajut ma trimite la plimbare plec si cad de data asta parca as fi vrut sa-i iau pe arbitri in brate:)) de aici incepe practic, coborarea unde am avut momente in care practic am ramas fara aer dar datorita lui Razvan care m-a ajuns intre timp nu ma opresc deloc dau mai departe doar, doar se va produce o minune si-l vom ajunge pe Eugen:)).

 Ajungem jos Razvan ma depaseste - lucru pentru care ii multumesc:)) eu ma gandeam ce fain ar fi sa terminam impreuna dar se mai intampla:)). Mai iau o ultima cazatura si cand ma ridic surpriza il vad pe Cornel in spate sunt mort nu stiu cum am ajuns la finish fara ca sa ma mai depasesca cineva:)).

A fost o cursa in care desi am reusit sa inving oameni mai buni ca mine, Cornel, 
nu am reusit sa ma bucur de alergare asa cum as fi vrut lucru care nu ma face sa-l privesc precum o infrangere, acest lucru  sper ca se va schimba la Postavarul night  unde sper sa fie totul bine si sa reusesc sa ma bucur asa cum trebuie de un asemenea concurs. Pana atunci numai bine. Am plecat in Iezer nu inainte de a dori tuturor o primavara plina de succese groaznice si cati mai multi km alergati:D



sâmbătă, 11 februarie 2012

Plimbare Piatra Mare


Cum mi-a fost lene sa ma trezesc dimineata pentru a ajunge la Zarnesti ca voluntar la concursul de ski de tura, am zis sa  nu ratez duminica de tot si sa fac totusi o plimbare pana in Piatra Mare. Am plecat impreuna cu Bogdan, Dragos si Paul la ora 10 pe o vreme care nu imbia deloc la miscare, vant, frig, cod galben de nisnoare:)). Cu toate astea am plecat din Dambu Mori cu scopul de a ajunge pana in varf. Am urcat prin 7 scari asteptandu-ma sa gasesc scarile inghetate dar se pare zilele de cod galben de ger nu au reusit sa-si spuna cuvantul inca.
 Scurta pauza:
 Prin canionul 7 scari:


 Am aruncat intr-un ritm destul de lejer ceea ce a facut sa facem cam 2 ore pana la cabana pe care surpriza cand am iesit in platoul cu cabana din cauza vizibilitati scazute nu prea o vedeam:)).La cabana am facut o scurta regrupare am votat sa nu mai mergem spre varf, pentru ca am merge degeaba nu am reusi sa vedem mare lucru si dupa experienta din 1 decembrie 2010 aici nu imi mai doream sa ajung:)). Drept urmare am intrat in cabana, am mancat repede niste slana:D am baut vreo 4 ceaiuri, ca setea era mare si ne-am intalnit cu Horatiu care ne-a spus ca nu e o idee buna spre varf zapada avand cativa metri buni pe acolo:)). Am coborat pe Drumul unde ne-am mirat putin vazand zapada aproape cat un stalp indicator..A fost o plimbare benefica pe o vreme neprielnica:))
 Poteca prin padure:


Am gasit cabana:

Zapada in poienita de pe Familiar:
 Brazi sunt bine impodobiti, iarna e acasa!!!:))

Prin iarna alba

Iarna alba se aproprie de final, primavara vine cu pasi repezi. Saptamana care a trecut a fost una incarcata, plina de ture si provocari..o ...